Paulo Coelho(11 minute)

Ma gandeam la viata in general si gandul m-a trimis la una dintre cartile mele preferate " 11 minute " de Paulo Coelho.Tot atunci m-am gandit sa insir cateva din ideile ce mi-au atras atentia cu realitatea si spiritul lor total obiectiv.Pentru a citii cartea aceasta,trebuie sa renunti la prejudecati.Prejudecati legate de autor,femeie si de barbat.

Dacă vorba e să înaintăm în viaţă, trebuie să înţelegem faptul că ceea ce e "bunişor" e foarte diferit de ceea ce este "cel mai bun".

În toate limbile lumii există o aceeaşi zicală: ce nu văd ochii, inima simte. Ei bine, eu afirm că nimic nu este mai fals; cu cât sunt mai departe de sentimentele pe care încercăm să le înăbuşim şi să le dăm uitării, cu atât sunt mai aproape de inimă. Dacă suntem în exil, vrem să păstrăm cea mai neînsemnată amintire despre rădăcinile noastre, dacă suntem departe de persoana iubită, fiecare persoană de pe stradă ne trezeşte amintirea ei.

Deşi nu te-am dezbrăcat şi n-am pătruns în tine, şi nici măcar nu te-am atins, am făcut dragoste.

Te iubesc mult, cum n-am mai iubit niciodată şi tocmai de aceea plec pentru că, dacă aş rămâne visul s-ar transforma în realitate, în dorinţa de a poseda, de a dori ca viaţa lui să fie a mea. în fine, toate lucrurile care transformă dragostea în sclavie. E bine să avem grijă de ceea ce luăm cu noi din viaţă.

Dacă aş mai rămâne o zi, aş mai rămâne un an, iar dacă aş mai rămâne un an, n-aş mai pleca niciodată.

Viaţa este un joc dur şi halucinant, viaţa înseamnă salturi cu paraşuta, înseamnă risc, înseamnă să cazi şi să te ridici, înseamnă alpinism, înseamnă voinţa de a ajunge în punctul tău cel mai înalt şi a te simţi nemulţumit şi neliniştit când nu reuşeşti să o faci.

Sexul, durerea, dragostea sunt experienţe limită ale omului. Şi numai cine cunoaşte frontierele acelea cunoaşte viaţa; restul e doar trecere a timpului, repetare a unei sarcini monotone, îmbătrânire şi moarte fără a fi ştiut cu adevărat ce se întâmplă aici.

Cine e capabil să simtă ştie că e capabil să se bucure de plăcere chiar şi înainte de a-l atinge pe celălalt. Cuvintele, privirile, toate acestea ţin de secretul dansului... Cea mai mare plăcere nu e sexul, este pasiunea cu care este practicat. Când această pasiune este intensă, sexul intervine ca să desăvârşească dansul, dar el nu este niciodată punctul principal.

* Imi pare rau ca mi-am pierdut cartea,sper sa-mi fac timp sa o asez din nou printre colectia mea de carti..