So high...

Nimic obscen ,doar formidabil... Inainte \ Dupa poezie de miruna vlada Înainte Locuim de câteva săptămâni într-un vagon de tren. N-am putut închiria nici o garsonieră unde sufletele noastre să se usuce. Dimineaţa facem dragoste pe şine. Aşteptarea, extazul ne ţin de urât. După Mângâi locul unde pieptul tău a atins cearşafurile, şinele. Miroase a copil care plânge. Nu am avut niciodată musafiri. Aşteptarea m-a mutilat. Încă îţi îmbrac tricourile şi cămăşile rămase, mi le apăs adânc pe piele, sperând că îţi voi simţi într-o bună zi firele de păr de pe braţe zbârlindu-se.

Nimic interzis doar apropierea poezie de miruna vlada de-abia mai pot intră ca un microb mă subjugă absenţa mea e indiscretă ora două noaptea tata urlă că e inadmisibil ca o fată la ora asta să îndur absenţa mea nu e muza nimănui absenţa mea se aseamănă cu o mulţime de capete chele tatuate cu şerpi absenţa lui din aşternuturi urma unui toc într-un asfalt înfierbântat tata mă alintă cu obrăznicie stăpânirea de sine e ceva atat de abstract acum el se trezea năduşit la ora două noaptea dar eu ştiam cu două vieţi înainte nimic interzis doar apropierea te stimulez respir sacadat un aer acid al altora un aer dezrădăcinat plâng sub un bec castrat de lumină la ora două noaptea când fetele n-au voie să în văgăuna ta absenţa mea poartă o rochie motolită de mireasă poem poezie de miruna vlada a decoji o portocală a-mi curge sângele pe lângă vene îţi aud respiraţia în ceafă mă inghesui în sângele tău sunt obiecte în cameră de la care privirea mea s-ar putea deşira în cuvinte în justificări ca în naturile moarte ale flamanzilor unde sângele ocoleşte venele pânzei şi nicăieri nu văd dragostea nici îndurarea inghit bucăţi de obiecte din care retina mea selectează doar mici fragmente cu litera O cu găuri în venele materiei petale de portocală